Eu unul îmi amintesc momentul stabilirii „țintarului” pentru sezonul ce stă să se încheie. „CFR-Steaua și Timișoara-Dinamo în ultima etapă!!!! Cum ar fi să se joace titlul între cele patru sau într-un meci direct?”, era întrebarea dorit profetică.
Ne gândeam la un final nebun, dar nu ne închipuiam că în loc de Steaua, Dinamo ori campioana CFR protagonistă va fi Oțelul. Și nimeni nu observase că în penultima etapă e programat Oțelul-Timișoara. Să fim sinceri până la capăt, nici măcar Marius Stan nu își închipuia atunci vreo clipă că aceasta va fi nici mai mult nici mai puțin decât finala campionatului!
Mai sunt două zile până la confruntare și acum știm cu toții că de această partidă depinde soarta titlului anul acesta. E un meci care se joacă de zile, dacă nu de săptămâni și depășește cu mult delimitările unui simplu teren. Regulile pălesc în fața mizei, strategiile au un rol determinant și momentul în care unsprezece gălățeni și unsprezece timișoreni vor rămâne față în față e o mică parte dintr-un tablou în care detaliile pot face diferența. Este, fără doar și poate cel mai important, dar deja s-au consumat câteva faze. Am avut ofensiva lui Iancu, contraatacul lui Stan, declarații false fie la intimidare, fie pe poziții viitoare și așa mai departe.
Oțelul – Timișoara din punct de vedere fotbalistic
Ocupantele locurilor 1 și 2 au fost și formațiile care pe parcursul acestui campionat au dat dovadă de cea mai mare constanță și care, referindu-ne la nivelul totuși scăzut al campionatului intern, au confirmat din punct de vedere al consistenței în joc.
Gălățenii au învățat ca pe apă partitura fotbalului economicos. Echipă strânsă, dispusă la efort, fără individualități ieșite din comun (Paraschiv, Pena, Antal poate Viglianti au ieșit sporadic la rampă) și care prin organizare și sacrificiu au acumulat puncte. Au profitat o bună perioadă de faptul că nimeni nu îi lua în serios și au condus plutonul Ligii I cea mai mare parte a campionatului. Uzura și stresul încep să lase urme și impresia ultimelor etape ar fi că Oțelul pierde ritm, dar și concentrare.
Timișoara e echipa ce s-a mândrit mult timp cu invincibilitatea. A pierdut un singur meci campionatul acesta, în Giulești. Fluctuantă și cumva în pierdere de viteză pe parcursul returului, Politehnica a ratat în mai multe rânduri ocazia de a se desprinde de pluton. La prima vedere, jocul lor pare mai elaborat plus că au în Zicu omul care poate decide de unul singur un meci. Nu poți omite din această analiză faptul că Poli are o forță de reacție cum rar s-a văzut. Practic, aproape invariabil-excepție meciul cu Rapid, dar și atunci au fost aproape de egalare., echipa revine atunci când este condusă pe tabela de marcaj: „Adversarii să se teamă de noi abia atunci când ne dau gol”, spune mândru Iancu.
Referindu-ne strict la partida de duminică seara trebuie spus că Poli are un ușor avantaj. Tot lotul este valid fizic și din punct de vedere disciplinar. Asta spre deosebire de gălățeni care nu pot conta pe „suspendatul” Milan Perendya – perechea obișnuită a lui Sergiu Costin în centrul defensivei și nu știu exact dacă se vor putea baza pe Silviu Ilie, mijlocașul stânga acuzând o accidentare la spate în meciul de acum două etape cu Universitatea Craiova. Sârghi și Buș ar putea fi titularizați la Oțelul, în timp ce Timișoara are deja o garnitură standard în care Pantilimon, titularul naționalei, nu își mai găsește locul. Asta dacă e să ne luăm după patronul bănățenilor care a anunțat deja: „Apără Taborda!”.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER